Milioane de euro pentru victimele comunismului
Mai mulţi foşti deţinuţi ai regimului comunist din România, arestaţi şi torturaţi pentru infracţiuni inventate, cer statului român milioane de euro ca şi compensare pentru suferinţele îndurate. Alexandru Tacu a primit 100.000 de euro, dar a cerut daune de trei milioane de la CEDO pentru cei patru ani petrecuţi în închisorile comuniste şi pentru uciderea fiului său. Ieşeanul Alexandru Tacu (78 de ani) a fost arestat prima dată în 1948, când a strigat „Trăiască regele!” după abdicarea monarhului. Până în 1952 a mai fost arestat de şapte ori. A fost condamnat la şapte ani de închisoare pentru „agitaţie publică şi insubordonare”, după ce a refuzat să depun jurământul militar. A fost închis la Jilava, Rahova, Poarta Albă şi la Coasta Galeş. După trei ani a fost graţiat, dar problemele au continuat. Ziarul Adevărul prezintă azi istoria unor asemenea oameni.În 1968 a dat admitere la Facultatea de Filologie din Iaşi, dar a fost exmatriculat în anul patru. Deşi profesor, Tacu şi-a câştigat existenţa săpând fântâni, culegând fructe sau curăţind toalete, iar mai târziu a ajuns bibliotecar la Combinatul de Utilaj Greu din Iaşi. „De la vârsta de 12-14 ani copiii mei au fost urmăriţi de Securitate. Părinţii şi fiul meu au fost ucişi”, spune Alexandru Tacu.
„În 1986 fiul său a murit în condiţii misterioase, iar din studiul dosarului acestuia aflat la Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii a rezultat că Securitatea este responsabilă pentru moartea sa”, se precizează în sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a dispus în 2008 acordarea daunelor de 100.000 de euro fostului disident.
Ieşeanul este nemulţumit. „După ce am primit sentinţa definitivă de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie am trimis plângere la CEDO. Am luat această decizie pentru că practica în ţară nu este unitară, daunele acordându-se pentru aceleaşi situaţii diferit”, a spus Alexandru Tacu.
Închis fără condamnare
Timişoreanul Vasile Cosma (87 de ani) va primi despăgubiri de peste 350.000 de euro din partea statului român după ce a fost arestat de Securitate fără a fi condamnat. Cosma a fost supus la cinci ani şi opt luni de detenţie, fiind considerat un „element periculos”.
Bătrânul a fost bătut şi torturat, dus la Canal, şi resimte şi acum bătăile primite. Anul trecut, Tribunalul Timiş a dat o sentinţă prin care obliga statul român să-i plătească bătrânului despăgubiri în valoare de 100.000 de euro. În urma recursului de la Curtea de Apel Timişoara, valoarea despăgubirilor s-a triplat, ajungând la 300.000.
John Mărmureanu cere un milion de euro pentru moartea în detenţie a tatălui său
Apărătorul bătrânului a făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru majorarea sumei, iar instanţa supremă a decis că statul trebuie să plătească 1.500.000 de lei (aproximativ 357.000 de euro).
„Îi voi da o parte din bani fiicei mele, iar de restul vreau să îmi iau şi o maşină cu cutie automată şi să renovez apartamentul şi faţada”, a spus bătrânul torturat de comunişti.
Vinovat că era chiabur
Fostul magistrat John Mărmureanu (81 de ani), din Iaşi, cere daune de un milion de euro de la statul român pentru că a fost închis şi torturat în timpul regimului comunist. „Am fost exmatriculat din Facultatea de Medicină în anul II, când s-a aflat că mă trag dintr-o familie de chiaburi”, precizează fostul judecător.
În 1951 a absolvit Facultatea de Drept de la Cluj şi a fost numit judecător la Râmnicu Sărat. În 1954 a ajuns la puşcărie, după ce a fost condamnat la patru ani şi zece luni pentru luare de mită. Mărmureanu susţine că totul a fost o înscenare. Odată cu el, a fost încarcerat şi tatăl său.
„Într-un salon de 30-35 de locuri erau înghesuiţi 150, 180 şi chiar 200 de condamnaţi. Oamenii stăteau în şezut ocupând fiecare centimetru pătrat, dormind chiar şi pe sub paturi. Nevoile ni le făceam pe rând într-un butoi metalic de circa 200 de litri, fără capac, înfruntând jena faţă de ceilalţi”, povesteşte John Mărmureanu despre ororile din colonia Salcia.
El mai spune că a fost torturat în repetate rânduri şi bătut cu sălbăticie. Tatăl său nu a rezistat „tratamentului” şi a murit cu un an înainte de eliberare. Prin anii ‘60 s-a mutat la Iaşi, iar prin 1968 a cerut azil în Statele Unite ale Americii, unde a devenit preot.
Judecat că a refuzat colectivizarea
Augustin Pop (70 de ani), care locuieşte în Craiova, solicită statului român câte un milion de euro pentru fiecare an petrecut în temniţe ca deţinut politic.
„Te-ai răzvrătit contra sistemului? Nenorocitule, o să putrezeşti în închisoare că ţi-a trebuit să unelteşti împotriva partidului!”. Aşa a început drama lui Augustin Pop, pe atunci un tânăr braşovean care abia ieşise de pe băncile şcolii şi care a fost judecat pentru că a refuzat colectivizarea.
„M-au ţinut în sânge şi cu buzele umflate pe toată perioada anchetei, şi când, în sfârşit, a venit condamnarea, a fost ca o eliberare pentru mine. Îmi dăduseră 16 ani de muncă silnică, şase ani de degradare civică şi îmi confiscaseră toată averea”, a spus Augustin Pop.
Au urmat ani petrecuţi la Gherla, apoi în lagărele din zonele de mlaştină ale Deltei. „Deţinuţii mureau pe capete din cauza malariei şi a tuberculozei. Tăiatul stufărişului se făcea numai iarna şi eram nevoiţi să stăm la temperaturi de sub zero grade, cu apa până la brâu. Pe o parte, ne îmbarcau să mergem să tăiem stufăriş, pe de alta aruncau morţii în apă. În fiecare zi eram tot mai puţini”, îşi aminteşte Pop. Ca să se „refacă”, l-au dus la Jilava. A fost eliberat în 1964, după şase ani şi jumătate de închisoare. ;Au mai contribuit Daniel Dancea, Cristina Ghenea şi Mihaela Balint
Huianu s-a exprimat că nici el nu a fost, nu este şi nu va fi membru de partid şi cu aceasta se mândreşte. Acum ar fi momentul să se acţioneze pe linie de Miliţie.
A făcut puşcărie pentru iubitul său partizan
Alexandrina Lupu (79 de ani), din Iaşi, a fost închisă şi torturată în 1949, după ce l-a ajutat pe iubitul său Ioan Torcea, şeful organizaţiei „Cruce şi Spadă”, să împartă manifeste anticomuniste.
„M-au bătut cu bastoanele, cu pumnii şi picioarele şi mi-au băgat mâinile la curent electric. Când le-am zis că sunt însărcinată, m-au lovit şi mai tare şi mi-au zis «Ce vrei, să mai faci un partizan?»”, povesteşte femeia.
Ea a născut şi a stat cu copilul după gratii un an. Micuţul s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit. Alexandrina a sperat zadarnic să se reîntâlnească cu iubitul ei. Torcea fusese împuşcat în 1949, în gara Huedin. Acum, ea locuieşte într-o cămăruţă la Iaşi, împreună cu fiica şi nepoata ei. Are o pensie de 400 de lei.
Ginecologul Octavian Huianu (77 de ani), din Neamţ, era un „element ostil regimului”. Şef al Secţiei Ginecologie de la Spitalul Judeţean, dar nu şi membru de partid. „S-a exprimat că nici el nu a fost, nu este şi nu va fi membru de partid şi cu aceasta se mândreşte. Acum ar fi momentul să se acţioneze pe linie de Miliţie (…). Să mi se prezinte detaliile ce le deţinem, mai recente, şi care pot confirma, pentru a întreprinde şi alte acţiuni compromiţătoare împotriva acestuia”, scria în 1985, într-o notă informativă, colonelul Aurel Mihalcea, pe atunci şeful Securităţii Neamţ. „Au forţat mai multe femei să declare că mi-au dat bani şi m-au arestat pentru luare de mită şi foloase necuvenite”, spune Huianu.
În 1997, medicul a deschis acţiune de reabilitare, iar justiţia a concluzionat că nu a fost vinovat. Huianu ştie cine l-a „lucrat”: Marian Brădeanu, Vasile Stanciu şi Aurel Mihalcea. Numele le-a aflat din dosarul de urmărire pe care l-a obţinut de la CNSAS. Bărbatul a deschis acţiune împotriva statului şi a celor trei foşti ofiţeri.
